Cum am început proiectul "Journey through life"

Trecând anii pe lângă mine, am observat că din ce în ce mai multa lume primeşte informaţii greşite în legătură cu ceea ce înseamna parkour. Acest lucru s-a întâmplat din cauza celor care, entuziasmaţi fiind de ideea aceasta de a aparea în media, nefiind prea informaţi şi neştiind cu adevarat esenţa parkour-ului, au acceptat să apară la tv sau în ziare şi aşa totul a luat o întorsătură neprielnică celor care practică cu adevarat parkour.
Lumea avea idei greşite. Când eram la antrenament, auzeam tot felul de fraze care mă iritau. Aşa am decis să fac un documentar în care să explic ceea ce trebuie să ştii înainte de a te apuca de parkour, dar în acelaşi timp să explic şi ceea ce înseamnă pentru mine parkour, într-un mod cât mai sugestiv. Cu toate că nu înţelegi niciodată pe deplin filosofia parkour-ului, ci numai după ce ai practicat îndeajuns încât să-ţi răspunzi singur la unele întrebări, vroiam ca oamenii din afara acestei lumi a parkour-ului să-şi facă nişte idei.
M-am apucat de acest documentar pe la începutul anului 2009. Aveam ideile principale în minte, nu-mi mai rămânea nimic altceva de făcut decât să dau viaţă imaginaţiei.

Atunci când era o căldura atât de insuportabilă încât vedeai doar 1-2 oameni pe faleza, eu eram acolo, antrenându-mă.
Pot spune că anul 2009 a fost cel mai bun de până acum. În afara faptului că am reuşit să ajung acolo de unde a pornit totul, adică în Lisses, mi-am dezvoltat mintea, gândirea şi abilităţile într-un mod în care nici nu mă aşteptam.
Am stagnat cu filmatul pentru documentar din cauza călătoriei în Franţa, a jam-ului naţional de la Constanţa şi a vacanţei în Italia, dar pe parcurs mi-au venit idei noi care aveau să se adauge la documentar. Nu mai spun că toate aceste lucruri m-au făcut să mă menţin şi mai motivat. Aveam o dorinţă arzătoare pe zi ce trece de a mă antrena după toate aceste experienţe.
Improvizatul nu a lipsit nici el atunci când o idee nu putea fi pusă în aplicaţie.
M-a uimit foarte tare când am văzut că acest documentar a inspirat foarte multă lume, având în vedere că tot ceea ce aveam în minte la început nu era decât să informez corect pe cei din jur.
Ce pot spune...după o săptămână de lucrat non-stop la editarea acestui documentar, mi-am întrecut propriile aşteptări şi m-am uimit chiar şi pe mine însumi.





