Beneficiile mierii

Autor: Black (26.01.2010)

Mierea este un aliment cu gust dulce şi parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat şi culoare specifică, având un conţinut mare de zaharuri şi substanţe minerale, vitamine, enzime, acizi organici.                                                                                                                                              
Sortimente de miere

Numărul sortimentelor de miere îl depăşeşte chiar şi pe acela al sortimentelor de flori melifere, dar în general, se admit trei mari categorii de miere de albine:

- miere de nectar (floral sau extrafloral);

- miere de mana;

- miere de zahăr industrial (nu este admisă ca miere naturală).


Mierea ca tratament

Ca la orice medicament, indicaţiile sunt în funcţie de acţiunile farmaco-fiziologice generale, speciale şi specifice descrise la miere. 

Clasa A: răni sângerânde, arsuri, degerături, unele afecţiuni chirurgicale. 

Între afecţiunile bolilor interne se înscriu: gastrita, duodenita, bolile de inima, de ficat şi ale căilor biloare. 

Afecţiunile căilor respiratorii: corize(guturai), rinite, sinuzite, faringite, bronşite. 

Afecţiuni endocrine: sindroame hipoanabolice(slăbire fizică), insuficienţă hipofizară, boli endocrine, insuficienţe paratiroidiene (tetania cronică latentă sau spasmofilia); afecţiunile ginecologice: diferite infecţii microbiene, micotice(cu ciuperci), tricomonatice(cu tricomonas), eroziuni, plăgi diferite, etc; afecţiuni psihiatrice şi neurologice: anorexia mentală(slăbire fizică), stările depresive, stările cosectice(scăderi în greutate şi anemie).

Clasa B: afecţiunile chirurgicale ca: plăgile arsurilor infectate, ulcerele varicoase, ulceraţiile tegumentare care se vindeca greu. În afecţiunile dermatologice(ale pielii), în unele eczeme, în afecţiunile bolilor interne, în maladia ulceroasa, gastrică sau duodenală, în bolile de rinichi. De asemenea, sunt indicaţii probabile ale mierii in unele băi de ochi(conjunctivita).

Clasa C: printre afecţiunile chirurgicale, fistulele; afecţiunile dermatologice: diferite micoze(ciuperci) ale pielii, ale cavităţii bucale; din bolile interne: colecistite, enterite, enterocolite, otrăviri alimentare cu ciuperci sau substanţe toxice, alcoolism; boli de plămâni: bronsectazie, abces pulmonar, TBC pulmonar, astm bronşic.


Tratamente cu miere

Raceala - Amestecă o jumătate de linguriţă de scorţişoara cu o linguriţă de miere si mănâncă conţinutul de două ori pe zi. 

Sinusuri - Ia un amestec de o linguriţă de suc de ghimbir şi miere de două-trei ori pe zi.

Astm - Amestecul din o jumătate de linguriţă de frunze de dafin făcute pulbere, un sfert de linguriţă de pippali şi o linguriţă de miere este recomandat a se consuma de două-trei ori pe zi.

Greaţă, vărsături sau indigestie - Se amestecă sucul de lămâie cu mierea. Introduce-ţi degetul arătător în acest amestec şi lingeţi-l. Repetaţi acest procedeu de două ori pe zi. 

Anxietatete(stare de nelinişte, de aşteptare încordată) - Este recomandat să bei de două ori pe zi un pahar de suc de portocale(NOT Timbark - Fanta) cu o linguriţă de miere şi puţină nucşoară.

Fumător - Amestecate câteva bucăţi mici de ananas cu o jumătate de linguriţă de miere. Acest amestec iţi va reduce pofta de ţigări.

Febra Cronică - Fă un ceai de busuioc şi adaugă un sfert de linguriţă de piper negru şi o linguriţă de miere. Repetă procedeul de două-trei ori pe zi.

Sughiţ - Amestecă o linguriţă de miere cu una de ulei de ricin. Introduce-ţi degetul în amestec şi lingeţi-l. Repetă procedeul din zece în zece minute până te opreşti.


Valoarea alimentară şi dietetică

Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăţia ei în zaharuri (70-80%), din acest punct de vedere, fiind un aliment energetic prin excelenţă. 

Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple, (glucoză şi fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate şi arse complet, până la stadiul de bioxid de carbon şi apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec.

Deosebirea esenţială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conţinutul său ridicat în unele substanţe nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici şi vitamine), care îşi exercită efectul pozitiv atât prin acţiunea de reglare a unor funcţii importante ale organismului, dar şi contribuind la conferirea calităţilor gustative specifice ("gust de miere").


Valoarea terapeutică a mierii

Mierea de albine nu are doar calităţi nutritive ci, în urma studiilor, s-a demonstrat că are şi o acţiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecţiunilor digestive, cât şi în afecţiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afecţiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriţie şi cele infecţioase, în afecţiunile sanguine şi în cele cutanate.

Cu toate calităţile sale preţioase, mierea are şi contraindicaţii pentru pacienţii care suferă de obezitate, diabet zaharat, tulburări glicoregulatorii, insuficienţă pancreatică exocrină şi pentru pacienţii gastrectomizaţi, cât şi în anumite tulburări alergice.

Indicaţiile apiterapice vor fi făcute numai de către medicul specialist, ca la orice medicament, iar tratamentele vor fi aplicate sub directa sa supraveghere, avându-se în vedere acţiunile farmaco-fiziologice generale şi specifice ale produsului apiterapic, starea pacientului şi evoluţia bolii.